Un Paste traditional petrecut intr-un sat din Vaslui (galerie foto)

De foarte mult timp nu mai petrecusem sărbătorile altundeva decât la oraș, unde nu se păstrează foarte bine tradițiile și obiceiurile care au fost încet încet înlocuite cu petreceri în cluburi, cu fel de fel oferte în supermarket-uri sau cu influențe dintre cele mai felurite împrumutate cel mai mult de la americani. Așa că am acceptat pe loc propunerea de a merge de Paște la țară, într-un sat din apropierea Bârladului. Eram bucuroși că vom schimba câteva zile aerul de oraș cu cel rural, dar și că vom cunoaște tradițiile Pascale ale locului.

Așa că am plecat în Vinerea Mare la drum pe ruta Brașov-Tg. Secuiesc-Oituz-Onești (E574, DN 11) Onești-Adjud-Adjudu Vechi-Podu Turcului-Bârlad (DN 11A)-Bârlad-Bârlălești (DN 24A). 260 km. Drumul a fost destul de bun până în Adjudu Vechi, dar de acolo este foarte deteriorat, la întoarcere venind pe alt traseu, ocolind cu doar 30 km. Am făcut aproximativ 5 ore, din cauza stării drumului. Am ajuns în jur de ora 22, nevăzând mare lucru din sat pentru că era foarte puțin iluminat. În schimb, datorită întunericului am văzut un cer cum nu mai văzusem de ani buni, de când am fost la Sf. Ana, în 2005.

De dimineață ne-am trezit și am văzut un sat foarte frumos, destul de risipit, cu ogrăzi mari, neînghesuite. Oamenii mai făceau ultimele pregătiri pentru sărbătoarea de a doua zi și pentru slujba de Înviere pe care o așteptam și noi pentru a vedea cum este la țară. Așadar, pe la 11 seara am plecat spre biserica din sat, una foarte îngrijită și frumoasă. Din păcate, și aici sunt mulți copii care vin la această slujbă și strică un pic atmosfera. Dar am trecut peste aceste mici detalii fără să le băgăm în seamă foarte mult. Am făcut înconjurul bisericii de trei ori, iar apoi, conform obiceiului locului am fost la mormintele rudelor celor care ne-au primit și am pus lumânări. În acele momente, am fost martorii unui alt obicei: copiii alergau prin cimitir și „culegeau” ouăle așezate pe morminte, aceasta fiind pomana făcută de rudele persoanelor trecute în neființă. Amuzant a fost faptul că inițial am vrut să îi iau la rost pe acei copii, dar mi s-a explicat că acesta este un obicei de acolo. Apoi am intrat în biserică și am mai stat la slujbă până în momentul în care am mers la preot și i-am dat lumânarea și bani pentru Liturghie. După aceea am mers acasă, am ciocnit un câte un ou și am mâncat, dar doar puțin pentru că era o oră târzie.

În dimineața Paștelui, conform obiceiului de acolo ne-am spălat pe față cu apă dintr-un lighean în care erau puși bani și ouă roșii. Spre bucuria mea am aflat că cel care se spală ultimul trebuie să verse apoi apa și să ia tot ce se află în lighean.  După aceea, am fost provocat de tatăl prietenei mele la o rundă de ciocnit ouă roșii deoarece până în acel moment era neînvins. Atunci, mi-am luat și eu oul victorios din noaptea Învierii, am acceptat provocarea și am câștigat, fiind aclamat de toată lumea prezentă, zece persoane învinse de el. Deci, pot să spun că am avut o dimineață de Paște foarte reușită, cu încă un obicei învățat.

În a doua zi de Paște am fost într-o plimbare de aproximativ jumătate de oră la rudele gazdelor noastre, unde am fost întâmpinați cu bunătăți tradiționale de Paște și unde ne-a fost povestită și o scurtă istorioară a locurilor de acolo. Din nou comunismul mi-a lăsat un gust amar, întărindu-mi și mai mult convingerile monarhiste. Seara, când am ajuns acasă am stat un pic în curte și am admirat din nou cerul foarte înstelat, extraordinar de frumos.

Marți dimineață ne-am trezit, ne-am luat la revedere de la toată lumea, de la puișorii de găină, de la iepuraș, dar în special de la Lupu, un ciobănesc german superb, fricos la început, dar care după ce a prins încredere ne-a iubit foarte mult. Încă ne este dor de el! Dar și de acele zile liniștite, departe de agitația și graba din oraș.

De această dată am mers pe ruta Bârlălești-Bârlad-Tecuci-Tișița-Adjud-Onești-Tg. Secuiesc-Brașov. 290 km, cu 30 km mai mult, dar cu un drum foarte bun, incomparabil cu cel pe care am venit. A fost o alegere bună și datorită faptului că am trecut peste Siret la Cosmești, natura oferindu-ne peisaje incredibile, iar apoi am oprit și la Mausoleul de la Mărășești, unde am avut parte de o surpriză nu tocmai plăcută. În parcarea de la marginea drumului, după ce am plecat de la mașină, niște țigani au început să ne frece mașina cu apă și cu o cârpă mizerabilă, ei spunând că o spală. Dar nu au făcut altceva decât să o zgârie. Așadar, dacă veți ajunge vreodată acolo, să le spuneți acelor „binevoitori” să nu se atingă de mașina dvs. sau să o parcați altundeva, dacă veți găsi alt loc. Trecând peste acest incident, ne-am bucurat totuși de această oprire vizitând mausoleul, unul dintre cele mai frumoase din țară, ridicat în cinstea eroilor Primului Război Mondial, în care România a luat parte între anii 1916-1918.

Taxa de intrare:  

4 lei pentru adulți

2 lei pentru copii, elevi, studenți

1 leu pentru grupuri organizate

Programul de vizitare:

Luni-Duminică: 9:00-17:00

Aceasta a fost ultima oprire în scop turistic până acasă, rămânând cu amintiri foarte frumoase și cu câteva tradiții moldovenești trăite pe viu. Sperăm că și voi ați avut parte de sărbători fericite lângă persoanele dragi vouă.

Vedeți aici o galerie foto:

This slideshow requires JavaScript.