Image

Carol I a fost descris ca fiind un soldat și strateg desăvârșit, așa că nu e mare mirare că în timpul Războiului de Independență a ales să fie pe front alături de restul trupelor românești, în ciuda primejdiilor considerabile la care se expunea.

Pe 27 mai 1877, pe atunci doar domnitorul Carol I, se afla la Calafat, inspectând bateriile de artilerie de pe malul Dunării, în pregătirea începerii ostilităților împotrivă Imperiului Otoman.

Cancelarul german Otto von Bismarck îl avertizase încă din 1866 că dacă acceptă să conducă această țară, mai devreme sau mai târziu, va trebui să se supună voinței sultanului.

La peste un deceniu de la această afirmație, domnitorul nu numai că nu era supus, dar ațintea tunurile românești pe fortificațiile otomane de peste Dunăre.

„Asta-i muzică care-mi place”

În bateria ce îi purta numele, Carol este martorul lansării primei salve de tun asupra Vidinului ocupat de otomani, acesta exclamând ironic „Asta-i muzică care-mi place”. Salva a fost urmată de un atac de artilerie susținut de bateriile românești, la care turcii au răspuns și ei tot prin focuri de artilerie.

Legenda spune că un soldat român s-ar fi sacrificat, aruncându-se pe un proiectil turcesc chiar înainte să explodeze, salvându-i viață lui Carol, acesta fiind de fapt momentul în care domnitorul ar fi rostit această frază.

Coroana de oțel, turnată dintr-un tun otoman

Domnitorul a fost mereu pe linia frontului și a înfruntat cu stoicism alături de soldații români condițiile grele. Pe 30 august a încurajat personal trupele ce urmau să atace reduta Grivița. Aceasta va fi cucerită după numeroase pierderi, iar captura de război a inclus trei tunuri otomane. Din țeava unuia dintre tunuri va fi făcută coroana regală a României.

Carol I voia astfel să pună accent pe sacrificiile făcute de acest popor pentru câștigarea independenței, cinstind memoria soldaților căzuți, dar să devină și o emblemă a casei regale ce a depus eforturi pentru neatârnarea țării.

Încoronarea regelui Carol I

Arsenalul Armatei din București s-a ocupat cu turnarea coroanei și s-a ales data de 10 mai 1881 pentru încoronare. Astfel, proclamarea regatului se făcea concomitent cu alte două evenimente importante, venirea domnitorului în țară în 1866 și câștigarea independenței din 1877.

Coroana a fost purtată de toți regii României, importanța ei simbolică crescând odată cu încoronarea lui Ferdinand la Albă Iulia în 1922, orașul în care s-a proclamat unirea Transilvaniei cu Regatul României. Coroana s-a aflat și pe stema țării până în 1947, pentru ca, odată cu instaurarea regimului comunist însemnele regale să fie suprimate.

Astăzi, acest simbol al regalității și al independenței românești este găzduit și păstrat în mare grijă în cadrul Muzeului Național de Istorie al României.

Sursa: ziare.com