Image

Sărbătoarea Paștelui este pentru români, alături de Crăciun, cea mai importantă din an, pentru care fiecare familie se pregătește cu mult timp înainte prin postul ținut cu atâta evlavie.

În biserica ortodoxă oamenii se pregătesc pentru întâmpinarea sărbătorilor de Paști prin „postul Paștelui” numit și „Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile. În mod oficial, postul începe după „Duminică iertării”, în ziua de luni a săptămânii a 7-a de dinaintea sărbătorii de Paști.

Ultima săptămână din Postul Paștelui se numește „Săptămâna Patimilor” și începe în duminica Floriilor, duminică în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. „Săptămâna Patimilor” comemorează prinderea lui Iisus, crucificarea și moartea Lui. În această ultimă săptămână, multe biserici țin slujbe în fiecare seară, slujbe numite „Denie”. De luni până joi se comemorează ultima masă, prinderea și închiderea lui Iisus. Ziua de joi se numește „Joia Mare”. Vineri, numită „Vinerea Mare” se comemorează crucificarea și moartea lui Iisus pe cruce. În această zi, se ține post negru, adică nu se mănâncă nimic.

Deși această sărbătoare reprezintă pentru toți românii învierea Domnului Iisus Hristos, ea se sărbătorește oarecum diferit în regiunile României. Astfel…

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniță și spala limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe față în zorii zilei de Paști, ca să fie frumoase tot anul și așa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, așa să alerge și feciorii la ele. Flăcăii trebuie să se ducă cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a-și arăta consimțământul la sentimentele lor, trebuie să le oferă un ou roșu.

În zona Câmpulung Moldovenesc, datină se deosebește prin complexitatea simbolurilor, a credinței în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioșii ies în curtea bisericii, se așează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în așteptarea preotului care să sfințească și să binecuvânteze bucatele din coșul pascal. În fața fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coș, după orânduială strămoșilor. În coșul acoperit cu un șervet țesut cu model specific zonei sunt așezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: semințe de mac (ce vor fi aruncate în rău pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belșug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapă și usturoi (cu rol de protecție împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se așează pască, șuncă, brânză, ouăle roșii, dar și ouăle încondeiate, bani, flori, peste afumat, sfeclă roșie cu hrean, și prăjituri. După sfințirea acestui coș pascal, ritualul de Paști se continuă în familie.

La Călărași, la slujba de Înviere, credincioșii aduc în coșul pascal, pentru binecuvântare, ouă roșii, cozonoc și cocoși albi. Cocoșii sunt crescuți anume pentru împlinirea acestei tradiții. Ei vestesc miezul nopții: datina din străbuni spune că, atunci când cocoșii cântă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoș cântă primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belșug. După slujbă, cocoșii sunt dăruiți oamenilor săraci.

O foarte frumoasă datină se păstrează în Maramureș, zona Lăpușului. Dimineața, în prima zi de Paști, copiii (până la vârstă de 9 ani) merg la prieteni și la vecini să le anunțe Învierea Domnului. Gazda dăruiește fiecărui urător un ou roșu. La plecare, copiii mulțumesc pentru dar și urează gospodarilor „Sărbători fericite!”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paști, se practică tradiția tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primește o linguriță de paști (vin+pâine sfințite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe și mâncăruri tradiționale, după acestea se continuă masa cu friptură de miel.

În Țara Moților, în noaptea de Paști se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir și este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, și a fost furată, sunt pedepsiți ca a două zi să dea un ospăț, adică mâncăruri și băuturi din care se înfruptă atât „hoții”, cât și „păgubașii”. Dacă aceia care au încercat să fure toacă nu au reușit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospățul.

În Țara Bârsei, în jurul Brașovului, în a prima duminică după Paște (Duminica Tomii) se face o petrecere care adună întreagă comunitate a€“ obiceiul – Junii Brașovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de călușari sau de colindători, cu vătaf și casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută și îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului.

În Moldova, în dimineață de Paști se pune un ou roșu și unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conțină monezi; copiii trebuie să își clătească fața cu apă și să își atingă obrajii cu ouălele pentru a avea un an plin de bogății.

În a două zi de Paște, în Transilvania, indiferent dacă vorbim despre calendarul ortodox sau cel catolic, fețele de măritat au multă treabă. Nu în gospodării, ci în fața lor. Își pun cele mai frumoase haine și așteaptă să vina la ele udătorii, care de fapt sunt niște băieți care le fac curte.

În multe locuri obiceiurile au fost adaptate la vremurile moderne. Înarmați cu o sticluță de parfum, tinerii, îmbrăcați la modă, colindă străzile și bat la porțile domnișoarelor. Fetele îi așteaptă cu platouri pline cu bunătăți pregătite de ele, sau mai degrabă de mame.

Există însă și sate unde tradiția a rămas chiar neschimbată. Acolo flăcăii, îmbrăcați în straie populare, merg cu găleata plină cu apă la fetele de măritat și le-o toarnă… în cap! Obiceiul spune că fetele care au parte de un asemenea tratament, se vor mărită în anul respectiv.