poarta schei bv

Bastioanele cetății Brașovului au fost construite începând cu secolul al XV-lea, cu scopul de a întări capacitatea de apărare a cetății. În anul 1421 turcii au reușit să cucerească cetatea. După acest atac, lucrările de consolidare și dezvoltare au continuat, astfel că de atunci cetatea nu a mai putut fi cucerită. În acea vreme era considerată cea mai bine fortificată cetate din Transilvania.

Bastionul Țesătorilor

Bastionul Țesătorilor

Situat în colțul de sud-vest al cetății Brașov, Bastionul Țesătorilor ocupă o suprafață de 1.616 mp. Zidurile sale au o grosime cuprinsă între 4 m la bază și 1 m la cel de-al patrulea nivel al construcției. Construit de către breasla țesătorilor, pe patru nivele, cu goluri de tragere, guri de păcură și cu două turnuri de strajă, bastionul are o arhitectură unică în sud-estul Europei. Fiind cruțat de marele incendiu de la 1689, se păstrează în forma sa originală. Cele dintâi lucrări de construcție au avut loc între 1421 și 1436, fiind ridicate primele două nivele. În anul 1522 a fost atestat documentar. Între 1570 și 1573 a fost ridicat cel de-al treilea etaj, iar între 1750 și 1910 au fost executate importante lucrări de restaurare, după ce bastionul se prăbușise parțial în 1701. În 1908, după ce a slujit mult timp numai ca depozit, bastionul a căpătat clădirea adiacentă (sediul breslei), și, din ce în ce mai mult, este folosit pentru petreceri și mai ales concerte de operă, datorită extraordinarelor calități acustice de care dă dovadă. În 1950, în interiorul bastionului s-a amenajat Muzeul Țării Bârsei, în care este expusă macheta vechii cetăți a Brașovului și a Șcheiului așa cum arătau la sfârșitul secolului al XVII-lea, precum și arme și produse ale breslei țesătorilor.

Poarta Ecaterina

Poarta Ecaterina

Poarta Ecaterinei (în germană “Katharinentor”) a fost construită pentru a facilita accesul șcheienilor în Brașov, la mijlocul laturii dintre Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porți din veacul al XIV-lea sau al XV-lea, distrusă de inundația din 24 august 1526, cât și în urma năvălirilor turcești. Aceasta se întindea de la actualul Corp S al Universității „Transilvania”, unde era moara porții, până dincolo de actuala Poartă Șchei. Fiind situată la capătul străzii Caterinei – care la rândul ei a preluat numele de la mănăstirea de călugărițe ce fusese acolo – poarta a primit denumirea de “Ecaterina”. În 1559 a fost ridicat și turnul porții, care se vede și astăzi. De formă pătrată, pe trei nivele, construcția are în partea superioară patru turnulețe ce simbolizau „Jus Gladii”, un privilegiu medieval care dădea conducătorilor brașoveni dreptul de a aplica pedeapsa supremă. Bolta turnului e pictată în stilul Renașterii, iar arhitectura acestuia este unică în lume, făcând din el o prețioasă bijuterie artistică. Documentele menționează că pentru fiecare din cele opt guri de tragere ale turnului fuseseră aduse bombarde de la Praga. Turnul Porții – astăzi mare parte în pământ – a suferit stricăciuni importante din cauza cutremurelor și incendiilor din 1689 și 1738. Nemairăspunzând cerințelor negustorimii române din Șchei, poarta (cu excepția turnului) a fost dărâmată în 1827, un an mai târziu construindu-se actuala Poartă Șchei. Astăzi, turnul porții renovat adăpostește expoziții periodice de artă și istorie.

Image

Image

Image

Poarta Șchei

Image

Poarta Schei

În documente apare și sub denumirea de “Poarta Valahica”. Poarta Schei a fost ridicată între anii 1827-1828 pentru a ușura comunicarea cu cetatea a locuitorilor din Scheii Brașovului. Poarta este construită din piatră și cărămidă, în stil clasic, aspectul său fiind acela de arc de triumf. Poarta este strapunsă de trei intrări, una principală de mari dimensiuni în mijloc, și două intrări mai scunde, în stânga și în dreapta, care sunt destinate pietonilor.

Image

Poarta Schei și Poarta Ecaterina, în trecut

Image

Soldați apărând Poarta Schei, vechea intrare în cetate

Image

Poarta Schei, în trecut

Image

Poarta Schei, în prezent

Image

Poarta Schei privită din cealaltă parte

Bastionul Fierarilor

Bastionul Fierarilor

Aflat în colțul de nord-vest al cetății Brașov, Bastionul Fierarilor exista deja la 1521. Prima atestare documentară este datată însă opt ani mai târziu, în 1529. Având formă pentagonală, bastionul este construit pe trei nivele, cu guri pentru păcură și goluri de tragere în care se puteau instala și tunuri de calibru mic (bombarde). La început, probabil că pe locul Bastionului Fierarilor se afla un turn, menționat încă din 1521, distrus de inundația din anul 1526, apoi refăcut în anul 1527, când sunt amintite pentru prima oară ruinele turnului fierarilor. Bastionul va fi extins în două rânduri, după 1526 și în 1668. Un „turn al fierarilor” este menționat în lista armamentului din anul 1562 ca aflându-se în cartierul „Catherina”, între turnurile olarilor și franzelarilor, neidentificate astăzi. La 30 iulie 1667 o altă inundație, cauzată de o ploaie torențială, a distrus fortificațiile din acest loc, iar în 1668 Bastionul Fierarilor a primit forma sa definitivă. Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a transformat și această fortificație într-o ruină, fiind refăcut de abia după 20 de ani. În interior, bastionul avea galerii din lemn sprijinite pe console. După 1734, va fi folosit doar în scopuri non militare, precum depozit de grâne și locuință. În 1820, în locul turnului fierarilor, s-a ridicat o poartă mai mică – finisată de către meșterul constructor Joseph Jani, având stema Brașovului pe frontispiciu. Îngreunând foarte mult circulația, și această poartă a fost demolată, în 1874. Bastionul a suferit importante reparații la 1709, adăugându-i-se arcade de cărămidă. În 1923 în bastion au fost aduse Arhivele Brașovului aflate în Casa Sfatului, și rămân aici definitiv. În 1938, după ce o vreme a slujit muntelui de pietate, clădirea a fost renovată, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi.