Image

Povestea post mortem a fiicei lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, Iulia (sau Julia) şi a castelului-templu de la Câmpina este una dintre cele mai misterioase legende adevărate de prin Regat, meritând să stea la un loc în ghidul turistului prin România alături de fantoma lui Ţepeş sau a reginei Maria de la Bran şi a lui Ceauşescu de la Casa Poporului pentru că… fantoma Iuliei este adevărată.

Iulia fusese un copil foarte precoce, la 8 ani trecuse examenele de şcoală primară, la 11 ani termina liceul, cunoştea deja trei limbi străine, apoi a făcut Conservatorul la Bucureşti, în timp ce scria poezii şi piese de teatru, iar la 16 ani intra să studieze Literele la Sorbona. Din păcate s-a îmbolnăvit de tuberculoza şi a murit la doar 19 ani, în 1888.

ImageBiroul de lucru în stil rococo din lemn de nuc

Image

Biroul de lucru stil rococo din lemn de nuc

Image

Sub oglindă, gaura prin care spiritul Iuliei intră în castel din Camera obscură, în care ședințele de spiritism se completau cu sesiuni de fotografie spiritistă

Răpus de durere, Haşdeu renunţa la gigantică sa operă literară, Etymologicum Magnum Romaniae, dicţionarul enciclopedic al limbii române, în care ajunsese doar la litera B, cuvântul bărbat, şi se dedică total amintirii Iuliei, în prima instanţă încercând să îi reproducă prezența în cavoul de la Bellu, transformat din loc de odihnă veşnică în loc de meditaţie şi discuţie cu spiritul fetei.

Prin şedinţe de spiritism i se revela un nou proiect care să îl aducă mai aproape de fiica sa şi se retrage la Câmpina, unde construieşte după planurile Iuliei un castel misterios:  “Acest castel s-a zidit în anii 1893-1896, planul fiind dat de spiritul Juliei B.P. Haşdeu prin medium B.P. Haşdeu, apoi desemnat arhitectonic de T. Dobrescu, construcţiunea de N. Angelescu” (notiţele lui Haşdeu pe un manuscris spiritist).

Castelul, neobişnuit pentru zona Câmpinei, dar în realitate fiind doar un conăcel, nu un castel în adevăratul sens al cuvântului, are într-adevăr o arhitectură ciudată pe dinafară, iar mirarea vizitatorului se face şi mai mare înăuntru.

Image

Image

Templul / donjonul, care în secțiune arată ca un înalt potir (figurat de cele două scări laterale) – Sfântul Graal, culminând cu statuia lui Iisus, deasupra căreia se află o deschizătură rotundă, prin care după-amiază intră soarele, potopind cu lumină creștetul statuii

Image

Majoritatea intrărilor în casă, uşi şi ferestre, au pe laterale oglinzi paralele, simbolizând printre altele decorporalizarea trupului şi întruparea spiritului său faptul că ce intră acolo e recreat de o infinitate de ori.

Construit pe baza numerelor 3 şi 7 şi plin de simboluri la tot pasul, castelul are trei intrări, două secundare şi una principală, de piatră, glisantă, deasupra căreia este ochiul atotvăzător, şi pe care scrie “pro fide et patria” şi “e pur şi muove”. Uşa este încadrată de două tronuri de piatră şi doi sfincşi, a căror prezenţă se regăseşte şi pe cavoul Iuliei de la Bellu.

Înăuntru te aşteaptă unul dintre cele mai bine puse la punct muzee din ţara noastră: interiorul e frumos păstrat, castelul a fost restaurat, e îngrijit, curat, cu explicaţii la fiecare colţ de mobilă, iar cum povestea familiei Haşdeu e mai lungă şi mai interesantă decât câteva descrieri de muzeu, primeşti la intrare şi un ghid audio, care te ţine în poveşti în faţa fiecărui exponat, ridicându-ţi părul pe ceafă şi lăsându-te aproape convins de prezenţa Iuliei în castel.

ImageImage

Folclorul popular al vremii (când localnicii erau deja intrigaţi de neobişnuita construcţie şi de practicile vrăjitoreşti care aveau loc acolo) spunea că noaptea se auzea Iulia cântând la pian, în aplauzele bătrânului Haşdeu; câteodată cică “bătrânul urla ca lupul. Iese la geam, descheiat la cămaşa de noapte, cu ochii roşii ca rugul şi strigă… ce ştiu, o vorbire de vrăjitor…”

“N-am văzut când a intrat stafia în clădire, dară la cântatul cocoşilor, d-șoara Iulia a ieşit pe terasa din stânga. Era îmbrăcată în rochie albă, avea flori de margarete în braţe şi părul prins în coc cu o stea. A doua zi dimineaţă, câteva fire de margarete au fost găsite de măturătorul de stradă lângă gardul castelului. Era în septembrie, margaretele dispăruseră demult. Şi dl. vardist spune că este adevărat.”

Prin partea din spate a castelului se poate coborî la subsol, unde se găseşte o vastă colecţie de pagini din revista Satyrul (1866, numerulu ua jumetate sfântu), din ziare la care a colaborat Haşdeu şi fragmente din scrierile sale.
Image
Image

Image

Image

Image

Image

Image

Muzeul-castel este deschis de MARȚI până DUMINICĂ, între 9:00 -17:00, tel. 0244 335 599; 0244 335 598
Bd. Carol I nr. 199, Campina, urmăriţi indicatoarele de pe drum
Bilet: 8 lei (ghid audio inclus), reduceri pentru studenţi şi grupuri mai mari de 10

La castel se sărbătoreşte în fiecare an cu fel de fel de activităţi culturale ziua de 2 iulie, la care Haşdeu îşi aniversa simbolic cele 2 Iulii, fiica şi soţia.