“Si asa de mult ura raul în tara lui, – relateaza naratiunea slava – încât, daca cineva facea un rau, furt sau tâlharie sau vreo minciuna sau nedreptate, niciunul dintre acestia nu ramânea viu. Fie ca era boier mare sau preot sau calugar sau om de rând, chiar daca cineva avea mare bogatie, nu se putea rescumpara de la moarte. Si atât de temut era, încât era într-un loc al lui un izvor si o fântâna si la aceasta fântâna si la izvor veneau multi calatori din multe parti si mergeau multi oameni si beau din fântâna si din izvor, caci apa era rece si dulce. El a asezat la acea fântâna, în loc pustiu, o cupa mare si minunata de aur. Si cine voia sa bea apa, si bea din acea cupa, o punea înapoi la locul acela si cât a tinut-o vremea, nimeni nu a îndraznit sa ia acea cupa”.

Poveste de pe timpul lui Vlad Ţepeş